Oana Andreea Bălan

Îndreaptă-ti pașii spre camera întunecată! Nu te speria... Nu mai poți face rău. Amintirile încă mai sunt prezente acolo. Le vei simți. Poate vei tremura și iți vei aduce aminte de emoția trăită! Poate te vei simți fericit văzând cerul și vei dori a contempla asupra lui. Pentru o clipa vei uita de praful din cameră și te vei așeza tăcut pe fotoliul ce te aștepta. Cerul te va frapa și vei avea parte de o reverie! Iți vei da seama ca fericirea adevărata e o fericire fără cauza. Te stăpânește și nu știi de ce! Respiră... Se pare că ai trecut prin fericire.

Nu-ți forța femeia să-ți vorbească! Las-o'n tăcerile ei! Să nu care cumva să încerci să-i deschizi lacătele din pomeți! Nu-i strica povestea! Atunci vorbește cu ea. Se ceartă, se-ntreabă, se răzgândește, se adună și-apoi se pierde iar in nevorbitele ei. Și ce dacă e gravă și doar privește într-un punct fix? Fă bine și intuiește-o! Citește-i toate romanele de sub buze, ia-o la răsfoit și găsește în muțenia ei din fiecare vineri seara declarația din necuvinte pe care ți-o face taman când i-ai greșit.