Slăbită de puteri păşesc pe un drum fierbinte. Fiecare pas care îl fac mă străpunge puternic, îi simt fiorii îndoielnici pe măduva spinării... mă cuprinde un cutremurat. Ce se întâmplă cu noi? De ce ne facem rău iubind? Unde păşim împreună ? Spre ce cale? Când va fi drumul nostru poleit de linişte şi pace? Când? Va fi oare? Sau acest "noi" trebuie înlocuit... Fiecare zi ce trece scoate la suprafată o durere apăsătoare şi o linişte de temut. Ma tem că voi răbufni într-o zi.. şi tare frică'mi e de acea iubire care te curpinde la un moment dat în toată fiinţa ta. Acea iubire care îţi ia ani s-o uiţi ... Tare aş vrea să fie singura. Sătula sunt de suferinţe. Când va fi momentul meu ? Dar dacă voi răbufni într-o altă suferinţă cumplită? Teama asta de a iubi...este doar teama de a nu fi rănit.
În tine, ca în oricare fiinţă umană, există o dimensiune a conştiinţei mult mai profundă decât gândirea. Este esenţa a ceea ce eşti tu.