Treceți la conținutul principal

Dar suntem oameni si ranim ceea ce iubim, iubind...

Ştiu că eşti acolo, că ai vrea să mă laşi
Să pătrund în umbra sufletului tău,
Dar… eu nu pot să ajung la tine.
Nu pot, pentru că nu mi-ai deschis.

Mai ştiu că atunci când eşti singur,
mă cauţi dar… nu poţi să mă găseşti.
Nu poţi pentru că cineva acolo te împiedică
să te laşi purtat de adierea vantului
pentru a ajunge la mine.
Ştiu că atunci când vibraţiile nopţii te învăluie,
mă aştepţi dar… te bucuri când nu mai vin.
Mai ştiu că dacă mă găseşti,
vrei să rămân dar…aştepţi să plec.
Ştiu că visezi atunci când ultima sclipire a pleoapei
mă caută printre iluzii.......
Ştiu că atunci când îmi auzi vibraţiile,
încerci dar… nu poţi să te laşi atins.
Ştiu că ai vrea dar te rogi să nu fiu eu
Aceea care te face să tresari.
Ştiu că eşti puternic dar… cu o ultimă atingere te-am învins.
Ştiu că ai vrea să fii aici dar… nu poţi abandona.
Mai ştiu că mă vrei dar nu mă poţi privi.
Ştiu că te vreau dar… nu te pot opri.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vindecare!

Vine un moment când obosești! Ești slăbit de puteri și tot ce îți rămâne de făcut este să alungi durerea din sufletul tau stins. Am iubit destul, acum mă odihnesc. Îmi las inima să se vindece, sufletul să se refacă. Sunt undeva între tristeţe şi fericire, la mijloc chiar, nici mai mult, nici mai puţin. Uit momentele când mă făceai să mă simt și fericită și tristă în același timp.Uit zâmbetul ce-l schițai când mă vedeai. Uit bătăile inimii și șoaptele rostite. Mă duc să îmi caut singură soarele! 

Perfect de imperfect

Perfect de imperfect ai fost Mi-ai zdruncinat lumea ca un calm de vară Te așteptam printre cearșafuri, scufundată în lacrimi și cu mâna întinsă Întinsă după iubirea ta Dar ai plecat fără să lupți, deodată, spunându-mi ca la mine e întuneric și tu nu vrei să aprinzi lumina. Și ai plecat. Iar eu am rămas în întuneric, totul era negru în jur... Simțeam cum îmi ard lacrimile obrajii fierbinți. Suspinam după mâna ta calda.. Buzele tale pe tâmpla mea, dar nu erai. Și nu mai vii. A fost un vis...

Să ne trezim la o cafea

Mă pierdeam printre vise... Un miros de cafea m-a trezit. Deschid ochii și îl văd pe marginea patului cu o cafea și un zambet cuceritor. I-am zămbit și atunci m-a sărutat pe frunte. Diminețile în doi îmi par cele mai fericite. Am căutat prin pat halatul meu din satin cu gândul să mă duc să pregătesc un mic dejun . Refuzand sa mai caut halatul, am luat tricoul lui galben si m-am dus în bucătărie . El ma privea nedumerit. Deja imi inchipuiam ce ciufulita ar trebui sa fiu. Deodata ii apare un zambet in coltul gurii si apoi incepe sa ma tachineze. Savurand din cafeaua lui, zambeam fara sa ii raspund la provocari. Las cafeaua jos si incep sa caut prin dulap doua cuburi de zahar. -Cam amară cafeaua ta. -Asa e, maiestate. Știam ca sunteti destul de dulce si eu unul nu aveam nevoie si de zahar. -Mereu ai vorbele la tine, nu? -Doar cand esti tu in preajma. -Ce facem astazi? -Vrei sa vorbim ? Sa ne plimbam?