Treceți la conținutul principal

Fii bun!

Amintește-ți, fii bun ! Atât cu tine cât și cu alții. Nu lăsa nimic să stea în calea faptelor tale bune, nu ezita în a întinde o mână de ajutor acolo unde este nevoie, nu diminua rolul tău în viața celor dragi. Fii acolo unde este nevoie de prezența ta, de suportul tău, de sfaturile tale. Fii alături atât în momente dificile cât și în clipe de bucurie alături de cei care te înconjoară. Fii farul lor pe timp de noapte și furtună, bastonul lor în momente de slăbiciune și oboseală, îngerul lor păzitor întreaga viață. 
Amintește-ți, forța ta sufletească este imensă. Nu se va diminua cu timpul, nu va scădea în intensitate și nici nu se va risipi. Forța ta stă în puterea gândului, în iubirea din interior, în căldura și credința din sufletul tău. Nu regreta nici o secundă , nu-ți fie teamă, nu dispera. Ești puternic, curajos, optimist și vei ieși victorios. Nu uita niciodată cât bine poți face lumii întregi. Cât de semnificative sunt gesturile de blândețe, generozitate și iubire, și cât de valoare sunt sentimentele curate, sincere, pure. Poate că în anumite momente îți pierzi încrederea în capacitățile tale. Sau poate te rătăcești pe parcurs și te temi că nu vei mai regăsi cărarea. Nu ai nevoie decât de puțină speranță, pe care o ai deja în sufletul tău, și de puțină credință care se reflectă în inima și în mintea ta. Nu te îndepărta de la scopul tău adevărat. Nu face nimic din ce nu simți cu adevărat. Nu te condamna la o viață rigidă, insipidă, ordinară. 
Amintește-ți, dimineața când te ridici din patul tău și pornești la drum, pleacă cu gândul împăcat, cu mintea relaxată și cu sufletul zburdând de plăcere. Seara, când te retragi în liniștea și căldura căminului tău nu uita să aduci mulțumiri celui de sus și să fii recunoscător pentru tot ceea ce ai. 
Amintește-ți ,  că nimic din ceea ce ai nu este al tău. Toate posesiunile tale sunt castele de nisip, care se vor spulbera la trecerea timpului. În final, nu rămâi decât cu amintirile, cu iubirea, cu zâmbetele, cu momentele frumoase, cu faptele bune. 
Ia aminte la toate și strânge comori în suflet și nu în mâini
.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să ne trezim la o cafea

Mă pierdeam printre vise... Un miros de cafea m-a trezit. Deschid ochii și îl văd pe marginea patului cu o cafea și un zambet cuceritor. I-am zămbit și atunci m-a sărutat pe frunte. Diminețile în doi îmi par cele mai fericite. Am căutat prin pat halatul meu din satin cu gândul să mă duc să pregătesc un mic dejun . Refuzand sa mai caut halatul, am luat tricoul lui galben si m-am dus în bucătărie . El ma privea nedumerit. Deja imi inchipuiam ce ciufulita ar trebui sa fiu. Deodata ii apare un zambet in coltul gurii si apoi incepe sa ma tachineze. Savurand din cafeaua lui, zambeam fara sa ii raspund la provocari. Las cafeaua jos si incep sa caut prin dulap doua cuburi de zahar. -Cam amară cafeaua ta. -Asa e, maiestate. Știam ca sunteti destul de dulce si eu unul nu aveam nevoie si de zahar. -Mereu ai vorbele la tine, nu? -Doar cand esti tu in preajma. -Ce facem astazi? -Vrei sa vorbim ? Sa ne plimbam?

Scrisoare pentru bărbați...

Stimat Domn,  să pășești cu atenție în sufletul unei femei, să nu-i zdrobești naivitatea și sentimentele, să n-o oprești din drumul ei, să nu-i promiți ce nu poți face. Poate că o vei răni fără să vrei, poate că mai târziu, când o vei pierde, vei realiza cât însemna pentru tine, câte bucurii te-a făcut să trăiești. Vei realiza că prin zâmbetul ei tu respirai, pentru fericirea ei tu trăiai, pentru ochii ei tu înfruntai orice greu. Nu uita că vorbel e și faptele sunt hrană cotidiană, amintește-ți că o relație se clădește încet, fără grabă. Să nu pretinzi dacă ai uitat să oferi, să nu uiți de ea, să nu o lași singură atunci când suferă și mai ales, nu uita să o îmbrățișezi. Să nu o faci să plângă, știu că îți cer imposibilul, și dacă asta se va întâmpla, să nu pleci de lângă ea. Să pășești cu atenție pentru că sufletul ei este plăpând, plin cu răni deschise. Amintește-ți că înainte ta au mai fost câțiva trecători care au lăsat în urma lor amprente. Să nu-i ceri să uite ce-a trăit, nu u

Perfect de imperfect

Perfect de imperfect ai fost Mi-ai zdruncinat lumea ca un calm de vară Te așteptam printre cearșafuri, scufundată în lacrimi și cu mâna întinsă Întinsă după iubirea ta Dar ai plecat fără să lupți, deodată, spunându-mi ca la mine e întuneric și tu nu vrei să aprinzi lumina. Și ai plecat. Iar eu am rămas în întuneric, totul era negru în jur... Simțeam cum îmi ard lacrimile obrajii fierbinți. Suspinam după mâna ta calda.. Buzele tale pe tâmpla mea, dar nu erai. Și nu mai vii. A fost un vis...