Treceți la conținutul principal

Cuvinte

Cuvinte le spunem, dar nu le înțelegem sensul acela lăuntric. Cuvintele sunt de ajutor atunci când ești pierdut și cauți o rază de lumină. Ele sunt călăuzirea sufletului spre lumină. Adesea folosesc cuvintele pentru a-mi liniști frica din suflet. Sunt de prisos și sunt comorile mele de bază. Le folosesc pentru a-mi linisti temerile, pentru prieteni și pentru cer. Spun cer... Da! De el depinde fericirea mea. Cerului îi adresez cele mai necunoscute gânduri ale mele. Cu el împărtășesc dorințe și focuri, ape tulburi și pași șoptiți. El te ascultă și simți cum te aprobă în tot ceea ce îi împărtășești... Cerul e sfetnicul tău în prag de noapte. Folosește cuvintele pentru a spune ce simți și ce vrei. Spune-i "iubirii" pe silabe și simte-o cum te înfioară. Folosim milioane de cuvinte și nu le înțelegem sensul realmente. Trec pe lângă noi ca niște frunze tomnatice în bătaia vântului. Cuvintele te pot dezbrăca....furându-ți încrederea de sine... dar te pot întări sa fii cel mai puternic om. Te pot face să te simți slab, te pot face sa te simți frumos. Totul depinde de modul în care ele sunt rostite. Rostește cuvinte și poți ajunge la soare. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vindecare!

Vine un moment când obosești! Ești slăbit de puteri și tot ce îți rămâne de făcut este să alungi durerea din sufletul tau stins. Am iubit destul, acum mă odihnesc. Îmi las inima să se vindece, sufletul să se refacă. Sunt undeva între tristeţe şi fericire, la mijloc chiar, nici mai mult, nici mai puţin. Uit momentele când mă făceai să mă simt și fericită și tristă în același timp.Uit zâmbetul ce-l schițai când mă vedeai. Uit bătăile inimii și șoaptele rostite. Mă duc să îmi caut singură soarele! 
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Perfect de imperfect

Perfect de imperfect ai fost Mi-ai zdruncinat lumea ca un calm de vară Te așteptam printre cearșafuri, scufundată în lacrimi și cu mâna întinsă Întinsă după iubirea ta Dar ai plecat fără să lupți, deodată, spunându-mi ca la mine e întuneric și tu nu vrei să aprinzi lumina. Și ai plecat. Iar eu am rămas în întuneric, totul era negru în jur... Simțeam cum îmi ard lacrimile obrajii fierbinți. Suspinam după mâna ta calda.. Buzele tale pe tâmpla mea, dar nu erai. Și nu mai vii. A fost un vis...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Să ne trezim la o cafea

Mă pierdeam printre vise... Un miros de cafea m-a trezit. Deschid ochii și îl văd pe marginea patului cu o cafea și un zambet cuceritor. I-am zămbit și atunci m-a sărutat pe frunte. Diminețile în doi îmi par cele mai fericite. Am căutat prin pat halatul meu din satin cu gândul să mă duc să pregătesc un mic dejun . Refuzand sa mai caut halatul, am luat tricoul lui galben si m-am dus în bucătărie . El ma privea nedumerit. Deja imi inchipuiam ce ciufulita ar trebui sa fiu. Deodata ii apare un zambet in coltul gurii si apoi incepe sa ma tachineze. Savurand din cafeaua lui, zambeam fara sa ii raspund la provocari. Las cafeaua jos si incep sa caut prin dulap doua cuburi de zahar. -Cam amară cafeaua ta. -Asa e, maiestate. Știam ca sunteti destul de dulce si eu unul nu aveam nevoie si de zahar. -Mereu ai vorbele la tine, nu? -Doar cand esti tu in preajma. -Ce facem astazi? -Vrei sa vorbim ? Sa ne plimbam?
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe