Treceți la conținutul principal

Drumul fericirii

28.11.2014
Ultimul contact, cred, pe anul acesta, cu tine, iubirea mea... 
După 5 luni...aproape 6... tot unul la altul ne întoarcem ca dintr-un câmp de luptă, ca și cum  am fi realizat ca cel mai bine ne este împreună decât separați...
Ne-am revăzut după 6 luni...și nu ne-am luat în brațe... dar ne uitam unul la altul cu sfială și dor în suflet. După ce m-ai privit îndelungat te-ai gândit să te apropii de mine.. M-ai strâns în brațe și în tăcerea ta am simțit dorul nestăvilit...Uitasem că nu îți plac vorbele. Dar nu am ripostat.
Mi-ai atins mâna...cu aceeași căldură de altădată. 
Te-ai jucat în părul meu zâmbind ca altădată...
Eu te-am lăsat... Dar nu am rezistat doar să îți privesc ochii tăi negri... 
Ne-am unit mâinile și mi-ai transmis fiori.  
M-am jucat în părul tău moale zâmbind ca altădată... 
Un zâmbet ce doar tu mi-l desenai pe față cu ale tale carioci...
Mă uitam la tine și tânjeam să fii al meu din nou... 
Căzută într-un abis al fericirii, am închis ochii și m-ai sărutat... 
Încet și blând, transmițându-mi iubirea și emoția căreia îi duceam dorul...
Atunci am realizat că deși am negat, locul tău este tot acolo poleit cu emoție și dor... Un dor luciferic ce te cutremură atunci când îi pronunți numele. 
Nu ne săturam să ne dăm drumul...și totuși ne dezlipeam doar pentru a ne căuta în secunda următoare, mâinile.
M-ai condus acasă...și a fost o liniște deplină, surdă, asurzitoare. O liniștea ce îți provoca durere, suspin și bucurie în același timp. 
Mă gândeam dacă să-ți adresez sau nu cuvinte...dar nu le știam rostul. Eram pierdută în bucuria faptului ca îmi încălzeai mâna în buzunarul hainei tale, cum nu ai mai făcut-o, grijuliu și atent. Și îmi treceau atâtea întrebări prin minte...
Dar cum să stric ceva de care nu voi mai avea parte... ?
Mi s-a părut cel mai lung drum alături de tine... Credeam că am mers ore cu tine de mâna...dar nu au fost decât minute scurse pe un drum al fericirii. 
Nu ți-aș fi dat drumul. Nu mi-ai fi dat drumul.
Nu e ușor să-mi scriu emoția pe o foaie...Dar încerc să o fac cât mai reală pentru momentul când o voi reciti...

M-ai copleșit cu săruturi sincere, pe care nu mi le-ai oferit altădată...m-ai strâns puternic la piept și mi-ai zis să am grijă de mine... 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să ne trezim la o cafea

Mă pierdeam printre vise... Un miros de cafea m-a trezit. Deschid ochii și îl văd pe marginea patului cu o cafea și un zambet cuceritor. I-am zămbit și atunci m-a sărutat pe frunte. Diminețile în doi îmi par cele mai fericite. Am căutat prin pat halatul meu din satin cu gândul să mă duc să pregătesc un mic dejun . Refuzand sa mai caut halatul, am luat tricoul lui galben si m-am dus în bucătărie . El ma privea nedumerit. Deja imi inchipuiam ce ciufulita ar trebui sa fiu. Deodata ii apare un zambet in coltul gurii si apoi incepe sa ma tachineze. Savurand din cafeaua lui, zambeam fara sa ii raspund la provocari. Las cafeaua jos si incep sa caut prin dulap doua cuburi de zahar. -Cam amară cafeaua ta. -Asa e, maiestate. Știam ca sunteti destul de dulce si eu unul nu aveam nevoie si de zahar. -Mereu ai vorbele la tine, nu? -Doar cand esti tu in preajma. -Ce facem astazi? -Vrei sa vorbim ? Sa ne plimbam?

Scrisoare pentru bărbați...

Stimat Domn,  să pășești cu atenție în sufletul unei femei, să nu-i zdrobești naivitatea și sentimentele, să n-o oprești din drumul ei, să nu-i promiți ce nu poți face. Poate că o vei răni fără să vrei, poate că mai târziu, când o vei pierde, vei realiza cât însemna pentru tine, câte bucurii te-a făcut să trăiești. Vei realiza că prin zâmbetul ei tu respirai, pentru fericirea ei tu trăiai, pentru ochii ei tu înfruntai orice greu. Nu uita că vorbel e și faptele sunt hrană cotidiană, amintește-ți că o relație se clădește încet, fără grabă. Să nu pretinzi dacă ai uitat să oferi, să nu uiți de ea, să nu o lași singură atunci când suferă și mai ales, nu uita să o îmbrățișezi. Să nu o faci să plângă, știu că îți cer imposibilul, și dacă asta se va întâmpla, să nu pleci de lângă ea. Să pășești cu atenție pentru că sufletul ei este plăpând, plin cu răni deschise. Amintește-ți că înainte ta au mai fost câțiva trecători care au lăsat în urma lor amprente. Să nu-i ceri să uite ce-a trăit, nu u

Perfect de imperfect

Perfect de imperfect ai fost Mi-ai zdruncinat lumea ca un calm de vară Te așteptam printre cearșafuri, scufundată în lacrimi și cu mâna întinsă Întinsă după iubirea ta Dar ai plecat fără să lupți, deodată, spunându-mi ca la mine e întuneric și tu nu vrei să aprinzi lumina. Și ai plecat. Iar eu am rămas în întuneric, totul era negru în jur... Simțeam cum îmi ard lacrimile obrajii fierbinți. Suspinam după mâna ta calda.. Buzele tale pe tâmpla mea, dar nu erai. Și nu mai vii. A fost un vis...