28.11.2014
Ultimul contact, cred, pe anul acesta, cu tine, iubirea mea...
După 5 luni...aproape 6... tot unul la altul ne întoarcem ca dintr-un câmp de luptă, ca și cum am fi realizat ca cel mai bine ne este împreună decât separați...
Ne-am revăzut după 6 luni...și nu ne-am luat în brațe... dar ne uitam unul la altul cu sfială și dor în suflet. După ce m-ai privit îndelungat te-ai gândit să te apropii de mine.. M-ai strâns în brațe și în tăcerea ta am simțit dorul nestăvilit...Uitasem că nu îți plac vorbele. Dar nu am ripostat.
Mi-ai atins mâna...cu aceeași căldură de altădată.
Te-ai jucat în părul meu zâmbind ca altădată...
Eu te-am lăsat... Dar nu am rezistat doar să îți privesc ochii tăi negri...
Ne-am unit mâinile și mi-ai transmis fiori.
M-am jucat în părul tău moale zâmbind ca altădată...
Un zâmbet ce doar tu mi-l desenai pe față cu ale tale carioci...
Mă uitam la tine și tânjeam să fii al meu din nou...
Căzută într-un abis al fericirii, am închis ochii și m-ai sărutat...
Încet și blând, transmițându-mi iubirea și emoția căreia îi duceam dorul...
Atunci am realizat că deși am negat, locul tău este tot acolo poleit cu emoție și dor... Un dor luciferic ce te cutremură atunci când îi pronunți numele.
Nu ne săturam să ne dăm drumul...și totuși ne dezlipeam doar pentru a ne căuta în secunda următoare, mâinile.
M-ai condus acasă...și a fost o liniște deplină, surdă, asurzitoare. O liniștea ce îți provoca durere, suspin și bucurie în același timp.
Mă gândeam dacă să-ți adresez sau nu cuvinte...dar nu le știam rostul. Eram pierdută în bucuria faptului ca îmi încălzeai mâna în buzunarul hainei tale, cum nu ai mai făcut-o, grijuliu și atent. Și îmi treceau atâtea întrebări prin minte...
Dar cum să stric ceva de care nu voi mai avea parte... ?
Mi s-a părut cel mai lung drum alături de tine... Credeam că am mers ore cu tine de mâna...dar nu au fost decât minute scurse pe un drum al fericirii.
Nu ți-aș fi dat drumul. Nu mi-ai fi dat drumul.
Nu e ușor să-mi scriu emoția pe o foaie...Dar încerc să o fac cât mai reală pentru momentul când o voi reciti...
M-ai copleșit cu săruturi sincere, pe care nu mi le-ai oferit altădată...m-ai strâns puternic la piept și mi-ai zis să am grijă de mine...
Ultimul contact, cred, pe anul acesta, cu tine, iubirea mea...
După 5 luni...aproape 6... tot unul la altul ne întoarcem ca dintr-un câmp de luptă, ca și cum am fi realizat ca cel mai bine ne este împreună decât separați...
Ne-am revăzut după 6 luni...și nu ne-am luat în brațe... dar ne uitam unul la altul cu sfială și dor în suflet. După ce m-ai privit îndelungat te-ai gândit să te apropii de mine.. M-ai strâns în brațe și în tăcerea ta am simțit dorul nestăvilit...Uitasem că nu îți plac vorbele. Dar nu am ripostat.
Mi-ai atins mâna...cu aceeași căldură de altădată.
Te-ai jucat în părul meu zâmbind ca altădată...
Eu te-am lăsat... Dar nu am rezistat doar să îți privesc ochii tăi negri...
Ne-am unit mâinile și mi-ai transmis fiori.
M-am jucat în părul tău moale zâmbind ca altădată...
Un zâmbet ce doar tu mi-l desenai pe față cu ale tale carioci...
Mă uitam la tine și tânjeam să fii al meu din nou...
Căzută într-un abis al fericirii, am închis ochii și m-ai sărutat...
Încet și blând, transmițându-mi iubirea și emoția căreia îi duceam dorul...
Atunci am realizat că deși am negat, locul tău este tot acolo poleit cu emoție și dor... Un dor luciferic ce te cutremură atunci când îi pronunți numele.
Nu ne săturam să ne dăm drumul...și totuși ne dezlipeam doar pentru a ne căuta în secunda următoare, mâinile.
M-ai condus acasă...și a fost o liniște deplină, surdă, asurzitoare. O liniștea ce îți provoca durere, suspin și bucurie în același timp.
Mă gândeam dacă să-ți adresez sau nu cuvinte...dar nu le știam rostul. Eram pierdută în bucuria faptului ca îmi încălzeai mâna în buzunarul hainei tale, cum nu ai mai făcut-o, grijuliu și atent. Și îmi treceau atâtea întrebări prin minte...
Dar cum să stric ceva de care nu voi mai avea parte... ?
Mi s-a părut cel mai lung drum alături de tine... Credeam că am mers ore cu tine de mâna...dar nu au fost decât minute scurse pe un drum al fericirii.
Nu ți-aș fi dat drumul. Nu mi-ai fi dat drumul.
Nu e ușor să-mi scriu emoția pe o foaie...Dar încerc să o fac cât mai reală pentru momentul când o voi reciti...
M-ai copleșit cu săruturi sincere, pe care nu mi le-ai oferit altădată...m-ai strâns puternic la piept și mi-ai zis să am grijă de mine...
Comentarii