Oana Andreea Bălan

Inchideam ochii si imi imaginam cum ar decurge viata mea si ritmul ei...daca ar fi lin sau sacadat...ambiguu sau trist, ahtiat sau placid... Deschideam ochii si ma izbeam fara sa vreau de Zidul Asteptarilor. Ceva mai inalt, mai rezistent...si ma lovea in plin. Si atunci realizam ca asteptarile facute au fost inutile! Ca mi-am creat iar aceleasi sperante morbide care mi-ar fi salvat sufletul in purificarea lor... Creez asteptari, visuri, lucruri frumoase...sau cel putin imi imaginam cum ar fi. Tu, dragon al iubirii, ma ridici in  inaltul cerului si ma tii de mana.  Si intalnesc oameni ...si ii vad prin ochii mintii, ii analizez. Dar ce ar fi sa ii privesc cu ochii sufletului? Cat de inselatoare poate fi o privire? Cat de inselatori pot fi niste ochi verzi ce te patrund in strafundul retinei tale. Tu, dragon al iubirii ce musti din mine si ma dobori la pamant... Oftez in tacerea asurzitoare din camera...  Sufletul e bulversat... Inima e confuza! Nu pot sa o intreb nimic acum! C