Treceți la conținutul principal

Prin binoclu...

Inchideam ochii si imi imaginam cum ar decurge viata mea si ritmul ei...daca ar fi lin sau sacadat...ambiguu sau trist, ahtiat sau placid...
Deschideam ochii si ma izbeam fara sa vreau de Zidul Asteptarilor. Ceva mai inalt, mai rezistent...si ma lovea in plin. Si atunci realizam ca asteptarile facute au fost inutile! Ca mi-am creat iar aceleasi sperante morbide care mi-ar fi salvat sufletul in purificarea lor... Creez asteptari, visuri, lucruri frumoase...sau cel putin imi imaginam cum ar fi. Tu, dragon al iubirii, ma ridici in  inaltul cerului si ma tii de mana. 
Si intalnesc oameni ...si ii vad prin ochii mintii, ii analizez. Dar ce ar fi sa ii privesc cu ochii sufletului? Cat de inselatoare poate fi o privire? Cat de inselatori pot fi niste ochi verzi ce te patrund in strafundul retinei tale.
Tu, dragon al iubirii ce musti din mine si ma dobori la pamant...
Oftez in tacerea asurzitoare din camera... 
Sufletul e bulversat... Inima e confuza! Nu pot sa o intreb nimic acum! Cat ii va lua sa isi revina? Opreste-mi te rog fiorii ce ma strabat pe fiecare vertebra a coloanei vertabrale...fiori ce nu-i stapanesc de doua nopti. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vindecare!

Vine un moment când obosești! Ești slăbit de puteri și tot ce îți rămâne de făcut este să alungi durerea din sufletul tau stins. Am iubit destul, acum mă odihnesc. Îmi las inima să se vindece, sufletul să se refacă. Sunt undeva între tristeţe şi fericire, la mijloc chiar, nici mai mult, nici mai puţin. Uit momentele când mă făceai să mă simt și fericită și tristă în același timp.Uit zâmbetul ce-l schițai când mă vedeai. Uit bătăile inimii și șoaptele rostite. Mă duc să îmi caut singură soarele! 

Perfect de imperfect

Perfect de imperfect ai fost Mi-ai zdruncinat lumea ca un calm de vară Te așteptam printre cearșafuri, scufundată în lacrimi și cu mâna întinsă Întinsă după iubirea ta Dar ai plecat fără să lupți, deodată, spunându-mi ca la mine e întuneric și tu nu vrei să aprinzi lumina. Și ai plecat. Iar eu am rămas în întuneric, totul era negru în jur... Simțeam cum îmi ard lacrimile obrajii fierbinți. Suspinam după mâna ta calda.. Buzele tale pe tâmpla mea, dar nu erai. Și nu mai vii. A fost un vis...

Să ne trezim la o cafea

Mă pierdeam printre vise... Un miros de cafea m-a trezit. Deschid ochii și îl văd pe marginea patului cu o cafea și un zambet cuceritor. I-am zămbit și atunci m-a sărutat pe frunte. Diminețile în doi îmi par cele mai fericite. Am căutat prin pat halatul meu din satin cu gândul să mă duc să pregătesc un mic dejun . Refuzand sa mai caut halatul, am luat tricoul lui galben si m-am dus în bucătărie . El ma privea nedumerit. Deja imi inchipuiam ce ciufulita ar trebui sa fiu. Deodata ii apare un zambet in coltul gurii si apoi incepe sa ma tachineze. Savurand din cafeaua lui, zambeam fara sa ii raspund la provocari. Las cafeaua jos si incep sa caut prin dulap doua cuburi de zahar. -Cam amară cafeaua ta. -Asa e, maiestate. Știam ca sunteti destul de dulce si eu unul nu aveam nevoie si de zahar. -Mereu ai vorbele la tine, nu? -Doar cand esti tu in preajma. -Ce facem astazi? -Vrei sa vorbim ? Sa ne plimbam?