Pășesc ca într-o cameră pustie... aș vrea să îți simt iar mirosul... Să-ți simt mâna caldă pe sufletul meu așa cum obișnuiai să o faci... Nu m-am mai simțit de mult timp goală pe dinăuntru.. De foarte mult timp... Mă prăbușesc încet în durere... o durere apăsătoare.. Nu știu de unde vine... din lipsa ta oare? Așa dor ce mă furnică în piele... Vino, te rog. Îmblânzește-mi inima asta zăpacită eu, una, nu știu ce să-i fac Nu știu ce o mai mulțumește acum. e rebelă. Se zbate te vrea... Vino, te rog. Vino, dar rămâi... rămâi al meu. https://www.youtube.com/watch?v=ga94wVeFBac
În tine, ca în oricare fiinţă umană, există o dimensiune a conştiinţei mult mai profundă decât gândirea. Este esenţa a ceea ce eşti tu.