Treceți la conținutul principal

Îmi fac timp pentru ce-i frumos, n-am timp pentru ce-i dureros.

Nu mă consider un om perfect.Nu mă consider un om puternic. Nu mă consider un om trist.
Mă consider pur și simplu om. Și în fiecare zi mai adăugam un cuvânt despre mine: bun,simplu,complicat,romantic,sincer,mincinos,agitat,liniștit și așa mai departe.
Zilele-mi vorbesc despre mine,despre ce vreau,ce iubesc,ce-mi doresc,cât îmi este de dor,ce-mi place,ce nu suport,cât mai am de învațat.
Fiecare nor îmi 
amintește sentimente, fiecare rază de soare îmi încălzește sufletul

Mulți spun lucruri despre mine, puțini știu cine sunt cu adevărat.
Eu habar n-am.Ei știu?N-au cum. În fiecare zi pierd minute grele în fața unei oglinzi și rostesc următoarele cuvinte: Tu ce vrei?Îți place cine ești astăzi?
Sunt zile în care m-aș desprinde de corp și aș pleca altundeva.
Sunt zile în care mă îndrăgesc așa cum sunt, cu bune și rele(cam prea multe).
Ies pe ușă și imi dau seama că sunt iubită! Îmi dau seama că, deși am sufletul peticit cu multe defecte, sunt o ființă iubită. În jurul meu există oameni frumoși,oameni simpli și iubitori.
Din când în când ne lovim de răutatea altora. Din când în când ne simțim nedreptățiți.
Și credeți-mă câteodată trebuie să fim răbdatori.Doar așa putem câștiga un război.


Postări populare de pe acest blog

Vindecare!

Vine un moment când obosești! Ești slăbit de puteri și tot ce îți rămâne de făcut este să alungi durerea din sufletul tau stins. Am iubit destul, acum mă odihnesc. Îmi las inima să se vindece, sufletul să se refacă. Sunt undeva între tristeţe şi fericire, la mijloc chiar, nici mai mult, nici mai puţin. Uit momentele când mă făceai să mă simt și fericită și tristă în același timp.Uit zâmbetul ce-l schițai când mă vedeai. Uit bătăile inimii și șoaptele rostite. Mă duc să îmi caut singură soarele! 

Perfect de imperfect

Perfect de imperfect ai fost Mi-ai zdruncinat lumea ca un calm de vară Te așteptam printre cearșafuri, scufundată în lacrimi și cu mâna întinsă Întinsă după iubirea ta Dar ai plecat fără să lupți, deodată, spunându-mi ca la mine e întuneric și tu nu vrei să aprinzi lumina. Și ai plecat. Iar eu am rămas în întuneric, totul era negru în jur... Simțeam cum îmi ard lacrimile obrajii fierbinți. Suspinam după mâna ta calda.. Buzele tale pe tâmpla mea, dar nu erai. Și nu mai vii. A fost un vis...

Să ne trezim la o cafea

Mă pierdeam printre vise... Un miros de cafea m-a trezit. Deschid ochii și îl văd pe marginea patului cu o cafea și un zambet cuceritor. I-am zămbit și atunci m-a sărutat pe frunte. Diminețile în doi îmi par cele mai fericite. Am căutat prin pat halatul meu din satin cu gândul să mă duc să pregătesc un mic dejun . Refuzand sa mai caut halatul, am luat tricoul lui galben si m-am dus în bucătărie . El ma privea nedumerit. Deja imi inchipuiam ce ciufulita ar trebui sa fiu. Deodata ii apare un zambet in coltul gurii si apoi incepe sa ma tachineze. Savurand din cafeaua lui, zambeam fara sa ii raspund la provocari. Las cafeaua jos si incep sa caut prin dulap doua cuburi de zahar. -Cam amară cafeaua ta. -Asa e, maiestate. Știam ca sunteti destul de dulce si eu unul nu aveam nevoie si de zahar. -Mereu ai vorbele la tine, nu? -Doar cand esti tu in preajma. -Ce facem astazi? -Vrei sa vorbim ? Sa ne plimbam?