Astazi, oficial, a murit vara mea... vara
ta... vara noastra, a tuturor. S-a incheiat o perioada plina de incercari din viata mea, a mai trecut un alt anotimp peste mine, a 17-a vara, dar nu pot fi prea trista. Nu a fost o perioada prea fericita, nu am avut parte de realizari notabile, iar faptul ca am parte de un nou inceput, ma ajuta atat fizic, cat si psihic. Mi-am propus sa ma bucur de toamna aceasta, de aceasta noua sansa, sa ma iubesc si sa ma apreciez mai mult, sa recuperez si lunile pierdute in lamentari si dezamagiri, tristeti si lacrimi. In curand totul se va transforma... in mod natural se schimba si culorile de afara, se schimba moda pe catwalk, parfumul naturii isi schimba si el notele, dar inca ne mai putem bucura de soarele timid si de vantul caldut, dar din ce in ce mai morocanos.
Toamna are cele mai romantice si mai frumoase luni... pline de schimbari si realitati neintelese, pline de despartiri si melancolie. Inceputul de septembrie ma marcheaza intotdeauna. Spre deosebire de altii, eu renasc toamna, ma umplu de energie si de ganduri frumoase... natura moare, intra in letargia mohorata pentru a se pregati de iarna, dar, ca sa nu se risipeasca niciun strop din vitalitatea ei, mi-o transmite mie, probabil, si ma face si mai puternica.Analizandu-ma, astazi sunt mai pozitiva ca oricand, mai puternica ca niciodata si dornica sa depasesc orice piedica, sa ajung acolo unde trebuie. Nu ma mir de mine, pentru ca stiu ca un geaman asemenea pasarii Phoenix intotdeauna va renaste din propria cenusa chiar in momentele in care se simte epuizat, invins, vlaguit de pietrele din suflet. Pot spune doar ca sunt mandra de mine, ca orgoliul a revenit acolo unde ii e locul.
Calc mandra prin viata, tin capul sus si nu mai las nicio schimbare sa ma faca sa ma indoiesc de mine. S-a incheiat un capitol greu, urat din viata mea... schimb caietul si incep sa rescriu povestea mea cu alt condei, alaturi alte personaje si in alt peisaj.
Viata mea s-a schimbat... eu m-am schimbat... dar sufletul, zambetul mi-a ramas acelasi... acelasi zambet de copil care va cuceri capitala, sunt convinsa.
Mai e cineva atat de incantat ca a venit toamna?