Oana Andreea Bălan

Indraznesc sa o numesc poveste  de dragoste pentru ca ea a cuprins in sinea ei sentimente puternice. O poveste frumoasa de dragoste inceputa cu o privire. O privire calda ce transmitea multe. O privire simpla dar care ascundea multe in spatele ochilor blanzi si nevinovati. S-au privit si s-au indragostit. Ea s-a indragostit prima. De zambetul si de privirea lui. La prima vedere foarte dragut.....cu o aura de mister.Vazuse ca are fruntea inalta si tamplele usor arcuite, iar culoarea parului, castanie, stinsa ,ce il facea sa para mai sever. Apoi a inteles de ce il tot privea: ochii aceia foarte mari, negri, nelamuriti si cu pupile dilate , gura lui vasta, strivitoare. Parca obrazul intreg ii era brazdat de izvorul privirilor si carminul gurii. Cum sa nu te indragostesti?  Au fost dati cand ridica privirea si observa ca se uita la ea. Ii vazuse altfel ochii de atunci. Si ii avea in minte in fiecare ceas; poate pentru ca nu stia cum sa-i priveasca. Caci asta i se parea lucrul cel mai

Istovită de dureri,l-a luat în brațe. Și l-a strâns puternic. El era lumea ei în momentul ala. Nu i-ar fi dat drumul pentru nimic. Si-a sprijinit capul pe umerii lui si lacrimile au inceput sa navaleasca pe obrajii ei înfierbantați. In momentul ala ea a realizat ca lumea avea culoare datorita lui si nici timpul ,nici distanta nu au reusit sa stearga tot ce simtea pentru el. Bataile inimii erau accelerate. I-ar fi spus ca il iubeste...dar cum spui asta destinului? Cand el nu-i vrea impreuna?  De ar sti el cata dragoste incape intr-o inima franta... Dar el...se facuse cub de gheata si ramase asa....Aproape ii rase in fata. Inainte de a renunta, se apropiase de fata lui. Si l-a sarutat. Asa cum doar ea stia sa o faca...L-a sarutat cu pasiune,dragoste trecand prin ea toate starile, de tristete,  regret, neliniste,tandrete,simpatie, daruire, intelegere, frica, nervi,  emotie si  iubire... Tot ce a simtit ea e greu de descris... A fost un sarut lung, in care s-a simtit fericita. Feric