Cine suntem?

Istovită de dureri,l-a luat în brațe. Și l-a strâns puternic. El era lumea ei în momentul ala. Nu i-ar fi dat drumul pentru nimic. Si-a sprijinit capul pe umerii lui si lacrimile au inceput sa navaleasca pe obrajii ei înfierbantați. In momentul ala ea a realizat ca lumea avea culoare datorita lui si nici timpul ,nici distanta nu au reusit sa stearga tot ce simtea pentru el. Bataile inimii erau accelerate. I-ar fi spus ca il iubeste...dar cum spui asta destinului? Cand el nu-i vrea impreuna?  De ar sti el cata dragoste incape intr-o inima franta... Dar el...se facuse cub de gheata si ramase asa....Aproape ii rase in fata. Inainte de a renunta, se apropiase de fata lui. Si l-a sarutat. Asa cum doar ea stia sa o faca...L-a sarutat cu pasiune,dragoste trecand prin ea toate starile, de tristete,  regret, neliniste,tandrete,simpatie, daruire, intelegere, frica, nervi,  emotie si  iubire... Tot ce a simtit ea e greu de descris... A fost un sarut lung, in care s-a simtit fericita. Fericita ca el este langa ea...desi doar pentru putin timp. A strans-o puternic in brate si buzele li s-au despartit....Stia ca asta este finalul intre ei. Aici moare iubirea lor. Si incepe prietenia. Se simtea singura in vartejul suferintei. Incerca sa traga aer in piept pentru a nu se scufunda din nou in lacrimi. Incerca sa zambeasca. Isi adunase toata puterea chiar din propria suferinta. Cea mai rea parte fusese ca se pierduse pe sine cand l-a pierdut pe el. Sufletul ii era plin de amaraciune acum. Ajunsese acasa. Inca o noapte ce se lasa rece peste asternutul ei. Se uita in oglinda,desi lumina era stinsa, se privea asa prin lumina slaba a lunii...era goala, goala fara el. Viata ei ramane o sala de asteptare fara el in ea. Isi cerea iertare singura ca nu a putut sa il tina langa ea, ca nu a facut nimic ca sa il aiba pentru o eternitate, ca nu i-a dat tot ce si-ar fi dorit. Isi cerea iertare ca l-a iubit ca o nebuna....isi cerea iertare ca inca il iubeste.