Oana Andreea Bălan

Iubirea te atinge asemeni pianistului ce atinge pianul său cu atâta putere, repeziciune și moment inoportun... Iubirea nu te întreabă când să apară în viața ta. Ea se ivește și te dă peste cap în cel mai frumos mod posibil. Spunem că iubim... Dar oare simțim iubirea atât de profund și adâncă în interiorul nostru? Simțim la fel ca un pianist, iubirea? De ce am ales un pianist în comparația mea? Pentru că nu există ceva mai frumos de atât, nu pentru mine. Iubirea poate intra lin în viața ta, urmând ca apoi clapele să înceapă să se zdruncine puternic, rasunând zgomote de intensitate mare, zgomote ce te vor înfiora și te vor face să tremuri. Poate vei tremura de bucuria notelor pictate de mâinile pianistului. Poate îți va transmite fiori de durere atunci când iubirea va căpăta un alt sens în viața ta, atunci când începi să simți clapele din ce în ce mai reci. Iubirea este iubire...chiar și atunci când nu ești lângă un pian, dar ai dori să apeși clapele acestuia, să simți  în suflet tot ce

Slăbită de puteri păşesc pe un drum fierbinte.  Fiecare pas care îl fac mă străpunge puternic, îi simt fiorii îndoielnici pe măduva spinării... mă cuprinde un cutremurat.  Ce se întâmplă cu noi? De ce ne facem rău iubind?  Unde păşim împreună ? Spre ce cale? Când va fi drumul nostru poleit de linişte şi pace? Când? Va fi oare? Sau acest "noi" trebuie înlocuit... Fiecare zi ce trece scoate la suprafată o durere apăsătoare şi o linişte de temut. Ma tem că voi răbufni într-o zi.. şi tare frică'mi e de acea iubire care te curpinde la un moment dat în toată fiinţa ta. Acea iubire  care îţi ia ani s-o uiţi ... Tare aş vrea să  fie singura. Sătula sunt de suferinţe. Când va fi momentul meu ? Dar dacă voi răbufni într-o altă suferinţă cumplită? Teama asta de a iubi...este doar teama de a nu fi rănit. 

Inchideam ochii si imi imaginam cum ar decurge viata mea si ritmul ei...daca ar fi lin sau sacadat...ambiguu sau trist, ahtiat sau placid... Deschideam ochii si ma izbeam fara sa vreau de Zidul Asteptarilor. Ceva mai inalt, mai rezistent...si ma lovea in plin. Si atunci realizam ca asteptarile facute au fost inutile! Ca mi-am creat iar aceleasi sperante morbide care mi-ar fi salvat sufletul in purificarea lor... Creez asteptari, visuri, lucruri frumoase...sau cel putin imi imaginam cum ar fi. Tu, dragon al iubirii, ma ridici in  inaltul cerului si ma tii de mana.  Si intalnesc oameni ...si ii vad prin ochii mintii, ii analizez. Dar ce ar fi sa ii privesc cu ochii sufletului? Cat de inselatoare poate fi o privire? Cat de inselatori pot fi niste ochi verzi ce te patrund in strafundul retinei tale. Tu, dragon al iubirii ce musti din mine si ma dobori la pamant... Oftez in tacerea asurzitoare din camera...  Sufletul e bulversat... Inima e confuza! Nu pot sa o intreb nimic acum! C