Oana Andreea Bălan

28.11.2014 Ultimul contact, cred, pe anul acesta, cu tine, iubirea mea...  După 5 luni...aproape 6... tot unul la altul ne întoarcem ca dintr-un câmp de luptă, ca și cum  am fi realizat ca cel mai bine ne este împreună decât separați... Ne-am revăzut după 6 luni...și nu ne-am luat în brațe... dar ne uitam unul la altul cu sfială și dor în suflet. După ce m-ai privit îndelungat te-ai gândit să te apropii de mine.. M-ai strâns în brațe și în tăcerea ta am simțit dorul nestăvilit...Uitasem că nu îți plac vorbele. Dar nu am ripostat. Mi-ai atins mâna...cu aceeași căldură de altădată.  Te-ai jucat în părul meu zâmbind ca altădată... Eu te-am lăsat... Dar nu am rezistat doar să îți privesc ochii tăi negri...  Ne-am unit mâinile și mi-ai transmis fiori.   M-am jucat în părul tău moale zâmbind ca altădată...  Un zâmbet ce doar tu mi-l desenai pe față cu ale tale carioci... Mă uitam la tine și tânjeam să fii al meu din nou...  Căzută într-un abis al fericirii, am închis ochii și m-

Trebuie sa crezi in tine pentru a avea tot! Eu nu am facut asta. Nu m-am daruit complet de teama de a nu iesi cu cicatrici si lacrimi risipite. Tot timpul gresim. Gresim in alegeri si in adevaruri. Si invatam prea tarziu din ele. E teama de a fi ranit si de a ramane singur. Ce faci cand te suna iubirea? Ii raspunzi? Sau o alungi? Ridici receptorul...si spui "Accept iubirea in viata mea. Vreau totul sau deloc. Dragostea nu e un joc."  Am primit iubirea si am dat cu piciorul. Mi-a fost frica...frica de a ma darui trup si suflet, frica de a nu fi iubita suficient. De data asta nu mai voiam jumatati de masura. E ca la fotbal... cand primesti mingea ce poti sa faci decat sa o dai mai departe? Cam asa si cu dragostea...  Suflet neimblanzit....mila-mi e de tine! Iar induri... Oare mai poti? 

Poate fi vreo alegere pe moment care sa te faca sa actionezi gresit? Crezi ca doar un gand iti poate schimba cursul lucrurilor din viata ta? Si totusi exista.... ceva ce schimba totul! Desi ne convingem de unele lucruri ca nu ar fi adevarate, ele sunt atat de legate de viata noastra incat au rolul lor anume, de a te da peste cap...sau de a te aduce cu picioarele pe pamant. Eu ma incadrez in a doua varianta. Sunt multumita ca intotdeauna mi se da un semn cand trebuie sa fac ceva sau sa ma opresc. A venit si momentul cand am realizat ca trebuie sa plec din acel loc cu amintiri.. acel loc care proabil mereu avea ceva ce ma atragea si ma tinea captiva in spatiul lui. Am spus "ramas bun" si am mers mai departe. Gata cu lungirea deciziilor... Sa fim scurti si la obiect. Cand vrei sa faci ceva, de multe ori e bine sa stai cateva minute sa meditezi pana a face acel lucru, astfel iti va trece tentatia... Noi, insa, actionam atunci cand gandim.... si de multe ori facem greseli.. sau

Vine un moment când obosești! Ești slăbit de puteri și tot ce îți rămâne de făcut este să alungi durerea din sufletul tau stins. Am iubit destul, acum mă odihnesc. Îmi las inima să se vindece, sufletul să se refacă. Sunt undeva între tristeţe şi fericire, la mijloc chiar, nici mai mult, nici mai puţin. Uit momentele când mă făceai să mă simt și fericită și tristă în același timp.Uit zâmbetul ce-l schițai când mă vedeai. Uit bătăile inimii și șoaptele rostite. Mă duc să îmi caut singură soarele! 

Astazi lupt pentru ce vreau! Astazi nu mai astept nimic din partea nimanui!  Astazi ma daruiesc trup si suflet, fara teama de a fi ranita, cu incredere ca unui suflet i se va alatura un suflet.. Astazi nu mai rascolesc trecutul... Astazi trec peste.  Astazi ma las in voia sortii si imi propun sa ofer tot ce am mai bun! Astazi am nevoie de oameni cu suflete mari, care imi pot asculta tacerea si intelege linistea.. Astazi aleg iubirea si iertarea, aleg sa ma iubesc si sa te iubesc. Astazi ma detasez de regrete, si astept cu nerabdare sa traiesc povestile vietii. Astazi aleg sa nu fiu constransa de nimeni.. pentru ca am dreptul la viata! Astazi iubesc oamenii mai mult ca ieri, oameni unici care au fost si sunt langa mine pretutindeni.  Astazi indepartez norii din viata mea si ii trimit o invitatie soarelui... Astazi aleg prezentul... si nu memoria trecutului... Astazi evit piedicile ce imi apar in cale. Astazi aleg sa ma incred in mine si in puterea mea.  Astazi profit de p

Și ce faci când te cutremuri iar? Când te trec iar fiori reci ? Atunci realizezi ca încă îl porți în inima și în gând. Iți dai seama ca îi știi ritmul respirației,  îi știi chipul pe de rost și fiecare zâmbet ce-l schițează. Știi ca are trei zâmbete diferite... știi că atunci când e cu tine zâmbește apăsat din toată inima. Știi că atunci când nu vrea să spună ceva, zâmbește. Dar nu la fel de apăsat și mai scurt. Știi ca prietenilor le zâmbește altfel! Nu te poți satura să îl privești. Te ținea de mana și îți memora liniile din palmă spunându-ți ca el este în viitorul tău! Te ocrotea cu iubire și iți plăcea! El este tot pentru tine: este apă, aer, este foc și totodată gheată! Dar rămâi cu amintirile momentelor frumoase și cu întrebările al căror răspuns e necunoscut...deși el pentru tine este TOT!

Îndreaptă-ti pașii spre camera întunecată! Nu te speria... Nu mai poți face rău. Amintirile încă mai sunt prezente acolo. Le vei simți. Poate vei tremura și iți vei aduce aminte de emoția trăită! Poate te vei simți fericit văzând cerul și vei dori a contempla asupra lui. Pentru o clipa vei uita de praful din cameră și te vei așeza tăcut pe fotoliul ce te aștepta. Cerul te va frapa și vei avea parte de o reverie! Iți vei da seama ca fericirea adevărata e o fericire fără cauza. Te stăpânește și nu știi de ce! Respiră... Se pare că ai trecut prin fericire.

Nu-ți forța femeia să-ți vorbească! Las-o'n tăcerile ei! Să nu care cumva să încerci să-i deschizi lacătele din pomeți! Nu-i strica povestea! Atunci vorbește cu ea. Se ceartă, se-ntreabă, se răzgândește, se adună și-apoi se pierde iar in nevorbitele ei. Și ce dacă e gravă și doar privește într-un punct fix? Fă bine și intuiește-o! Citește-i toate romanele de sub buze, ia-o la răsfoit și găsește în muțenia ei din fiecare vineri seara declarația din necuvinte pe care ți-o face taman când i-ai greșit.

E doar.... când viața se schimbă, și se schimba total în cel mai frumos mod posibil!  Te introduce într-o lume a iubirii, a pasiunii.  Și îți dai seama de asta abia când sufletul îți rade.  Bine ai venit, primăvară!  Ma simțeam adormita în așternuturile iernii. Acum știu sigur ca soarele și lacrimile cerului sunt semnătura ta! Am așteptat-o nerăbdătoare. Nerăbdătoare cu tot ce îmi va oferi și mă va face să trăiesc. Am deschis larg fereastra și am lăsat soarele să îmi pătrundă în suflet. Am lăsat regretele și dezamăgirile libere sa se înalțe spre cer. M-am curățat de gânduri negre și suferințe. Am curatat in detaliu fiecare coltisor intunecat de amintiri. M-am debarasat de sentimente inutile si am sters praful de pe pervazul sufletului meu!  Nu vă mai purtați cu petele in suflet. Insistati si curatati tot ce dauneaza sufletului. Lasati-l liber sa respire. Redați-i culoarea și parfumul de la început.  Astăzi mă gândesc doar  la lucruri  frumoase. Și  încerc să mă bucur ca un copil i

Cuvinte le spunem, dar nu le înțelegem sensul acela lăuntric. Cuvintele sunt de ajutor atunci când ești pierdut și cauți o rază de lumină. Ele sunt călăuzirea sufletului spre lumină. Adesea folosesc cuvintele pentru a-mi liniști frica din suflet. Sunt de prisos și sunt comorile mele de bază. Le folosesc pentru a-mi linisti temerile, pentru prieteni și pentru cer. Spun cer... Da! De el depinde fericirea mea. Cerului îi adresez cele mai necunoscute gânduri ale mele. Cu el împărtășesc dorințe și focuri, ape tulburi și pași șoptiți. El te ascultă și simți cum te aprobă în tot ceea ce îi împărtășești... Cerul e sfetnicul tău în prag de noapte. Folosește cuvintele pentru a spune ce simți și ce vrei. Spune-i "iubirii" pe silabe și simte-o cum te înfioară. Folosim milioane de cuvinte și nu le înțelegem sensul realmente. Trec pe lângă noi ca niște frunze tomnatice în bătaia vântului. Cuvintele te pot dezbrăca....furându-ți încrederea de sine... dar te pot întări sa fii cel mai puter

Ziua I “Nu veți fi niciodată fericiți, dacă așteptați mereu pe cineva să se gândească la voi, să vă înțeleagă, să vă ajute, să vă iubească, fiindcă toate lumea are grijile și problemele ei. Cineva va fi poate aproape de voi un moment, dar în clipa următoare va fi ocupat în altă parte și va trebui să vă descurcați singuri. De aceea vă sfătuiesc: nu vă bazați atât de mult pe alții, deoarece atenția, prietenia, iubirea lor sunt prea nesigure. Într-un moment vă simțiți înțeleși, susținuți, dar ce se va întâmpla în momentul următor? Nu trebuie să așteptați nimic de la alții, și mai ales iubirea lor. Ea poate veni, desigur, poate veni chiar fără încetare; dacă vine, să fie binevenită, și veți mulțumi Cerului, dar nu trebuie să o așteptați. Vreți să fiți fericiți? Nu cereți să fiți iubiți, ci iubiți voi, zi și noapte, și veți fi mereu fericiți. Poate că într-o bună zi veți întâlni o iubire formidabilă… Da, de ce nu? Aceasta poate veni, dar să nu o așteptați.” (Omraam Mikhaël Aivanhov)

Amintește-ți, fii bun ! Atât cu tine cât și cu alții. Nu lăsa nimic să stea în calea faptelor tale bune, nu ezita în a întinde o mână de ajutor acolo unde este nevoie, nu diminua rolul tău în viața celor dragi. Fii acolo unde este nevoie de prezența ta, de suportul tău, de sfaturile tale. Fii alături atât în momente dificile cât și în clipe de bucurie alături de cei care te înconjoară. Fii farul lor pe timp de noapte și furtună, bastonul lor în momente de slăbiciune și oboseală, îngerul lor păzitor întreaga viață.  Amintește-ți, forța ta sufletească este imensă. Nu se va diminua cu timpul, nu va scădea în intensitate și nici nu se va risipi. Forța ta stă în puterea gândului, în iubirea din interior, în căldura și credința din sufletul tău. Nu regreta nici o secundă , nu-ți fie teamă, nu dispera. Ești puternic, curajos, optimist și vei ieși victorios. N u uita niciodată cât bine poți face lumii întregi. Cât de semnificative sunt gesturile de blândețe, generozitate și iubire, și cât

Azi sunt bine! Sunt foarte bine! Azi mă iubesc. Mă iert pe mine și pe toți cei care mi-au făcut rău, m-au neîndreptățit, m-au bârfit, trădat și mi-au provocat suferință. Iertându-le nesăbuința îmi fac viața mai frumoasă și mă simt eliberată. Aleg să mă simt grozav, să fac ce îmi place și să mă răsfăț. Sunt calmă, împăcată și în armonie cu tot ce se întâmplă în jurul meu. Zâmbesc lumii și știu că sunt apreciată. Fac ce îmi place și-mi construiesc viitorul cu plăcere și pasiune. Iubesc viața, oamenii, respect colegii, îmi prețuiesc părinții, îmi ador fratele. Mă simt excelent. Tot ce-mi doresc are sorți de izbândă. Tot ce-mi doresc se îndeplinește. Tot ce gândesc se adeverește. Tot ce spun se transforma în gând, iar gândul ia, mai departe, forma visului împlinit. Sunt recunoscătoare că trăiesc, că respir, că mă trezesc dimineața, că am ce îmbrăca, că pot să zâmbesc, că sunt sănătoasă și iubită. Mi-e dragă viața! Mulțumesc ! 

Stimat Domn,  să pășești cu atenție în sufletul unei femei, să nu-i zdrobești naivitatea și sentimentele, să n-o oprești din drumul ei, să nu-i promiți ce nu poți face. Poate că o vei răni fără să vrei, poate că mai târziu, când o vei pierde, vei realiza cât însemna pentru tine, câte bucurii te-a făcut să trăiești. Vei realiza că prin zâmbetul ei tu respirai, pentru fericirea ei tu trăiai, pentru ochii ei tu înfruntai orice greu. Nu uita că vorbel e și faptele sunt hrană cotidiană, amintește-ți că o relație se clădește încet, fără grabă. Să nu pretinzi dacă ai uitat să oferi, să nu uiți de ea, să nu o lași singură atunci când suferă și mai ales, nu uita să o îmbrățișezi. Să nu o faci să plângă, știu că îți cer imposibilul, și dacă asta se va întâmpla, să nu pleci de lângă ea. Să pășești cu atenție pentru că sufletul ei este plăpând, plin cu răni deschise. Amintește-ți că înainte ta au mai fost câțiva trecători care au lăsat în urma lor amprente. Să nu-i ceri să uite ce-a trăit, nu u

"De ce scriu? Scriu pentru că mă ajută să respir mai bine, pentru că doar așa îmi aduc vânturile cu tot cu secretele lor îngânate mai aproape de trepidația inimii. În scris se sting dureri, se topesc plânsete înfundate și se dau uitării toat e ”nespusele” și ”nevrutele” dintr-o viață de om. Scrisul vindecă, înalță și împlinește. Curăță, oxigenează și purifică tot ce e viciat în tine. Scrisul mă renovează, îmi limpezește mințile și mă ajută să ajut mai departe. Atât cât pot, atât cât știu și atât cât stă în puterea cuvântului de dinaintea-mi. Nici mai mult nici mai puțin." Eseuri de weekend.