Fă-mă să râd și o să-mi fie imposibil să te uit. Spune-mi încă o dată poanta cu care m-ai cucerit la prima întâlnire și ai prietenia mea pe viață. Fă-mă să zâmbesc în zilele acelea când nu găsesc ce-i atât de amuzant la Chaplin și poți să iei cât vrei din respectul meu, ți-l dau pe tot ție! Reamintește-mi de faza cu cel care împinge ușa pe care scrie ”Trage!” și-ți dau la schimb cea mai sinceră mărturie a tot ceea ce-nseamnă prezența ta pe lângă mine: surâsul. Dar numai acela care se plimbă de la o inimă la alta și care trage după el, de la mine către tine, punți de infinit și fir de poveste cu final fericit, cât să ne fie nouă bine. Fă-mă să schițez arc de desfătare cu colțurile atârnând de pulpa obrazului și te voi ține lângă mine ca pe un arhanghel căruia voi găsi de cuviință să-i aduc elogiul suprem toată viața.
Vine un moment când obosești! Ești slăbit de puteri și tot ce îți rămâne de făcut este să alungi durerea din sufletul tau stins. Am iubit destul, acum mă odihnesc. Îmi las inima să se vindece, sufletul să se refacă. Sunt undeva între tristeţe şi fericire, la mijloc chiar, nici mai mult, nici mai puţin. Uit momentele când mă făceai să mă simt și fericită și tristă în același timp.Uit zâmbetul ce-l schițai când mă vedeai. Uit bătăile inimii și șoaptele rostite. Mă duc să îmi caut singură soarele!

Comentarii