Vezi golul din mijloc? Pata aia de alb infam, de pribegie, de nimic și de ”nerost”. A bătut vântul ieri dimineață și mi te-a spulberat de-acolo din mijloc. Am căutat peste tot, prin toate rafturile și sertarele, am cercetat podeaua, am îngenuncheat pe sub pat, am ridicat scaunele până-n tavan, mi-am furișat ochiul prin toate așternuturile, am închis fereastra de teamă să nu mai plece câte ceva din tine. Până și pe la colțul inimii am scotocit, am întors casa cu fundu-n sus și tot n-am găsit-o. Bucățica aia lipsă...”tu”-ul din ”noi”. S-a dus cu vânt cu tot și-a tras și dorurile mele după ea. Vantul de Decembrie mi te-a suflat... De-astea-mi faci? Eu ce pun acum în locul lui?
Vine un moment când obosești! Ești slăbit de puteri și tot ce îți rămâne de făcut este să alungi durerea din sufletul tau stins. Am iubit destul, acum mă odihnesc. Îmi las inima să se vindece, sufletul să se refacă. Sunt undeva între tristeţe şi fericire, la mijloc chiar, nici mai mult, nici mai puţin. Uit momentele când mă făceai să mă simt și fericită și tristă în același timp.Uit zâmbetul ce-l schițai când mă vedeai. Uit bătăile inimii și șoaptele rostite. Mă duc să îmi caut singură soarele!

Comentarii