Intre patru pereti tristi dainuieste o liniste dementiala…tremur in soapte… La caderea noptii ma cuprinde un puternic fior…ce se continua cu o melancolie ametitoare….Un urlet mut imi inunda inima…coboara in vene… nu mai simt,nu mai aud,nu mai iubesc ceea ce am….tot ce vad este ceata.. cuprinsa de o imagine infinita…doar o atmosfera rece si apasatoare care simt ca nu se mai sfarseste…Vad doar chipul tau fals, ce a lasat in urma lui o inima pustie…Mi-e dor de ce-a fost inainte si totusi incerc sa sterg totul dar nu pot, ma doare… atatea amintiri vii in memoria mea,acum sunt numai sperante innodate de trecerea timpului…Imi amintesc atatea lucruri, atatea ganduri apasatoare ce ma framanta…Mai departe de cuvinte si tot ce astern pe o foaie… a fost doar o iluzie… Tot ce mi-a ramas au fost visuri spulberate in clipe trecatoare…dar…suspin pierdut,am nevoie de acel inger pur,inocent care sa-mi lumineze calea…sa ma ia de mana… sa fugim printre stele,sa ma oglindesc in sufletul lui de o frum
În tine, ca în oricare fiinţă umană, există o dimensiune a conştiinţei mult mai profundă decât gândirea. Este esenţa a ceea ce eşti tu.