Treceți la conținutul principal

In nestire...



As vrea sa scriu acum tot ce simt, dar sentimentele de iubire, ura, tristete, bucurie sau razbunare nu se pot scrie pe o coala de hartie. Ele se pot arata sau simti. Cu greu va reusi cineva sa le insire pe o foaie de caiet. In sufletul meu e o mare neliniste. Cateodata simt cum speranta este coplesita de diferite sentimente, cum in adancul inimii mele se mai inchide cate o camaruta pastrand in ea amaraciunea unei zile uitate.
Daca as putea sa-mi stapanesc furia pe care o am atunci cand inima imi este dezamagita…Nu pot intelege de ce odata cu trecerea anilor sentimentele sunt tot mai variate si mai intense.
Imi amintesc cand lacrimi fierbinti imi inundau obrajii si cand ploaia plangea odata cu mine. Simteam nevoia sa-mi descarc toata suferinta provocata de anumite persoane care nu-si dau seama ce dureri provoaca.
Cuvinte aruncate in vant ma chinuie si as vrea ca toate acestea sa se termine. Dar ce-ar fi o lume fara sentimente? O lume fara suflet, fara inima. Nu e persoana care sa nu sufere macar o data-n viata sau sa iubeasca, caci viata fara sentimente e o viata moarta. Viata e ca un joc pe care il castigi sau pierzi. Desi de multe ori am pierdut in adancul meu mai arde o flacara, caci speranta moare ultima.
Am o viata oarba
Traita in nestire
Am mainile legate
Traiesc o amintire.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Să ne trezim la o cafea

Mă pierdeam printre vise... Un miros de cafea m-a trezit. Deschid ochii și îl văd pe marginea patului cu o cafea și un zambet cuceritor. I-am zămbit și atunci m-a sărutat pe frunte. Diminețile în doi îmi par cele mai fericite. Am căutat prin pat halatul meu din satin cu gândul să mă duc să pregătesc un mic dejun . Refuzand sa mai caut halatul, am luat tricoul lui galben si m-am dus în bucătărie . El ma privea nedumerit. Deja imi inchipuiam ce ciufulita ar trebui sa fiu. Deodata ii apare un zambet in coltul gurii si apoi incepe sa ma tachineze. Savurand din cafeaua lui, zambeam fara sa ii raspund la provocari. Las cafeaua jos si incep sa caut prin dulap doua cuburi de zahar. -Cam amară cafeaua ta. -Asa e, maiestate. Știam ca sunteti destul de dulce si eu unul nu aveam nevoie si de zahar. -Mereu ai vorbele la tine, nu? -Doar cand esti tu in preajma. -Ce facem astazi? -Vrei sa vorbim ? Sa ne plimbam?
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Scrisoare pentru bărbați...

Stimat Domn,  să pășești cu atenție în sufletul unei femei, să nu-i zdrobești naivitatea și sentimentele, să n-o oprești din drumul ei, să nu-i promiți ce nu poți face. Poate că o vei răni fără să vrei, poate că mai târziu, când o vei pierde, vei realiza cât însemna pentru tine, câte bucurii te-a făcut să trăiești. Vei realiza că prin zâmbetul ei tu respirai, pentru fericirea ei tu trăiai, pentru ochii ei tu înfruntai orice greu. Nu uita că vorbel e și faptele sunt hrană cotidiană, amintește-ți că o relație se clădește încet, fără grabă. Să nu pretinzi dacă ai uitat să oferi, să nu uiți de ea, să nu o lași singură atunci când suferă și mai ales, nu uita să o îmbrățișezi. Să nu o faci să plângă, știu că îți cer imposibilul, și dacă asta se va întâmpla, să nu pleci de lângă ea. Să pășești cu atenție pentru că sufletul ei este plăpând, plin cu răni deschise. Amintește-ți că înainte ta au mai fost câțiva trecători care au lăsat în urma lor amprente. Să nu-i ceri să uite ce-a trăit, nu u
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Perfect de imperfect

Perfect de imperfect ai fost Mi-ai zdruncinat lumea ca un calm de vară Te așteptam printre cearșafuri, scufundată în lacrimi și cu mâna întinsă Întinsă după iubirea ta Dar ai plecat fără să lupți, deodată, spunându-mi ca la mine e întuneric și tu nu vrei să aprinzi lumina. Și ai plecat. Iar eu am rămas în întuneric, totul era negru în jur... Simțeam cum îmi ard lacrimile obrajii fierbinți. Suspinam după mâna ta calda.. Buzele tale pe tâmpla mea, dar nu erai. Și nu mai vii. A fost un vis...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe