Treceți la conținutul principal

Inger



Am vazut un înger, si i-am vorbit
Nu-mi amintesc ce i-am spus, dar stiu
Ca-n ochii lui atunci eu am vazut
Ce-a fost, ce este si ce va sa vina.
Atunci am înteles cine sunt eu, cine e el
Si de ce era de unul singur. Si-am mai vazut
Ce ani de-a rândul ochii-mi nu au vrut sa vada
Si am vazut tãcere si mâhniri,
Iubiri ce nu voiau sa moara.
Si-am mai vazut un cer senin
Si-un suflet ca al meu în ochii lui
Oglindit.
Atunci am refuzat sa cred ca eu exist
Ca eu sunt altceva decât parere
Si gândul, trupul, sufletul adormit
L-au alungat pe înger.
Si îngerul ramase doar ce-a fost.
Doar o parere.
Ma doare trupul. Ma doare sufletul.
Iar gândurile ma ucid. De ce?
De ce nu am stiut acelui înger sa-i vorbesc?
De ce eu si cu el nu avem acelasi suflet?
Aceeasi minte si acelasi corp
Aceeasi vorba în aceeasi limba?
De ce la început, când Dumnezeu a creat lumea
A hotarât ca eu si el
Sa nu fim aceeasi si totuna?
De ce macar nu pot vorbi cu el?
Am vazut un înger, si mi-a fost teama sa-i vorbesc.
Teama, caci nu stiam ce sa îi spun.
Oare ce-asteapta un înger sa-i spui?
Oare c-un înger poti vorbi? Oare nu-i surd
Precum el mut este?
Dar oare ce-i un înger? L-am vazut
Dar nu îl pot descrie. De ce oare?
Ce-a fost, ce este el?
Nu cred ca am stiut, nici înteles
Caci am vazut un înger mut
Si mi-a fost teama sa-i vorbesc.
Am vazut un înger, si nu stiam ce sa-i spun
Caci îngerul, mai mut ca o statuie
Statea, si se uita-napoi.
De mine teama sa îi fie?
Si ma-ntrebam: Oare cum vede-un înger?
Cu mintea-mi încercam sa îl ucid
Sa-l uit precum un vis urât,
Cosmar sublim, o groaznic-armonie
Vroiam sa termin ce n-are început
Si sa încep ce n-are-n veci sfârsire.
Caci am vazut un înger, l-am iubit.
Dar oare-a fost iubire?
Se poate, caci oare ce-i dragostea altceva
Decât un vis cu un înger surd
Si mut, si poate orb de-atâta stralucire.
Am vazut un înger, si am tacut
Si în tacere îngerul de lut
Si-a mai oprit din stralucire
Aripile cazut si cu zborul frânt.
Si cerul s-a facut de plumb
“Si iata” – mi-am zis – “alt înger decazut”
Un înger am vazut, dar a-i vorbi nu puteam
Din frica sau din nestiinta
Caci poate îngerii trebuie sa ramâna surzi
Si muti, si orbi de-atâta suferinta
Dar am vazut un înger.
Oare el ce-a vazut?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să ne trezim la o cafea

Mă pierdeam printre vise... Un miros de cafea m-a trezit. Deschid ochii și îl văd pe marginea patului cu o cafea și un zambet cuceritor. I-am zămbit și atunci m-a sărutat pe frunte. Diminețile în doi îmi par cele mai fericite. Am căutat prin pat halatul meu din satin cu gândul să mă duc să pregătesc un mic dejun . Refuzand sa mai caut halatul, am luat tricoul lui galben si m-am dus în bucătărie . El ma privea nedumerit. Deja imi inchipuiam ce ciufulita ar trebui sa fiu. Deodata ii apare un zambet in coltul gurii si apoi incepe sa ma tachineze. Savurand din cafeaua lui, zambeam fara sa ii raspund la provocari. Las cafeaua jos si incep sa caut prin dulap doua cuburi de zahar. -Cam amară cafeaua ta. -Asa e, maiestate. Știam ca sunteti destul de dulce si eu unul nu aveam nevoie si de zahar. -Mereu ai vorbele la tine, nu? -Doar cand esti tu in preajma. -Ce facem astazi? -Vrei sa vorbim ? Sa ne plimbam?

Scrisoare pentru bărbați...

Stimat Domn,  să pășești cu atenție în sufletul unei femei, să nu-i zdrobești naivitatea și sentimentele, să n-o oprești din drumul ei, să nu-i promiți ce nu poți face. Poate că o vei răni fără să vrei, poate că mai târziu, când o vei pierde, vei realiza cât însemna pentru tine, câte bucurii te-a făcut să trăiești. Vei realiza că prin zâmbetul ei tu respirai, pentru fericirea ei tu trăiai, pentru ochii ei tu înfruntai orice greu. Nu uita că vorbel e și faptele sunt hrană cotidiană, amintește-ți că o relație se clădește încet, fără grabă. Să nu pretinzi dacă ai uitat să oferi, să nu uiți de ea, să nu o lași singură atunci când suferă și mai ales, nu uita să o îmbrățișezi. Să nu o faci să plângă, știu că îți cer imposibilul, și dacă asta se va întâmpla, să nu pleci de lângă ea. Să pășești cu atenție pentru că sufletul ei este plăpând, plin cu răni deschise. Amintește-ți că înainte ta au mai fost câțiva trecători care au lăsat în urma lor amprente. Să nu-i ceri să uite ce-a trăit, nu u

Perfect de imperfect

Perfect de imperfect ai fost Mi-ai zdruncinat lumea ca un calm de vară Te așteptam printre cearșafuri, scufundată în lacrimi și cu mâna întinsă Întinsă după iubirea ta Dar ai plecat fără să lupți, deodată, spunându-mi ca la mine e întuneric și tu nu vrei să aprinzi lumina. Și ai plecat. Iar eu am rămas în întuneric, totul era negru în jur... Simțeam cum îmi ard lacrimile obrajii fierbinți. Suspinam după mâna ta calda.. Buzele tale pe tâmpla mea, dar nu erai. Și nu mai vii. A fost un vis...