Treceți la conținutul principal

Clipe...


Intre patru pereti tristi dainuieste o liniste dementiala…tremur in soapte… La caderea noptii ma cuprinde un puternic fior…ce se continua cu o melancolie ametitoare….Un urlet mut imi inunda inima…coboara in vene… nu mai simt,nu mai aud,nu mai iubesc ceea ce am….tot ce vad este ceata.. cuprinsa de o imagine infinita…doar o atmosfera rece si apasatoare care simt ca nu se mai sfarseste…Vad doar chipul tau fals, ce a lasat in urma lui o inima pustie…Mi-e dor de ce-a fost inainte si totusi incerc sa sterg totul dar nu pot, ma doare… atatea amintiri vii in memoria mea,acum sunt numai sperante innodate de trecerea timpului…Imi amintesc atatea lucruri, atatea ganduri apasatoare ce ma framanta…Mai departe de cuvinte si tot ce astern pe o foaie… a fost doar o iluzie…Tot ce mi-a ramas au fost visuri spulberate in clipe trecatoare…dar…suspin pierdut,am nevoie de acel inger pur,inocent care sa-mi lumineze calea…sa ma ia de mana… sa fugim printre stele,sa ma oglindesc in sufletul lui de o frumusete patrunzatoare,dar acum nu e decat un gol ce imi secatuieste sufletul,un vierme ce ma roade pe dinauntru,numai e nimic din tot ce a fost.Un dor ucigas imi mistuie inima,ma coboara si ma inalta pe aripile vantului…De ce nu te arati odata?!De ce nu ai parcurs distanta ce ne leaga?Pentru ca tu nu esti aici,pentru ca eu nu sunt acolo,pentru ca ai renuntat usor.Plutesc in singuratate,nimeni nu ma aude… Tu esti departe,nu stii ce simt.M-ai invatat sa te iubesc,M-ai invatat sa accept sa te pierd,adu-mi visele neimplinite,ineaca-ma in propriile lacrimi…Zambetul tau imi oglindea sufletul,acum mi-a ramas expresia sadica…ochii in sclipiri demonice…un raset sardonic alcatuit din amaraciune… un inger decazut.Glasul meu se hraneste cu soapte in ore tarzii,Chinul ma patrunde tot mai intens,In lacrimi imi simt ochii vii,numai in tine imi vedeam fiinta implinita,in tine ma regaseam.Spini adanci imi patrund inima,tot ce ating pare imortalizat…tot ce vad este mort…tot ce aud este un strigat dezolant,un sunet de chitara trista..Se lasa intuneric…gandurile imi sunt ratacite…Stiu ca va fi din nou…SI iata ca acum se renaste…
Un nou inceput…

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vindecare!

Vine un moment când obosești! Ești slăbit de puteri și tot ce îți rămâne de făcut este să alungi durerea din sufletul tau stins. Am iubit destul, acum mă odihnesc. Îmi las inima să se vindece, sufletul să se refacă. Sunt undeva între tristeţe şi fericire, la mijloc chiar, nici mai mult, nici mai puţin. Uit momentele când mă făceai să mă simt și fericită și tristă în același timp.Uit zâmbetul ce-l schițai când mă vedeai. Uit bătăile inimii și șoaptele rostite. Mă duc să îmi caut singură soarele! 
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Perfect de imperfect

Perfect de imperfect ai fost Mi-ai zdruncinat lumea ca un calm de vară Te așteptam printre cearșafuri, scufundată în lacrimi și cu mâna întinsă Întinsă după iubirea ta Dar ai plecat fără să lupți, deodată, spunându-mi ca la mine e întuneric și tu nu vrei să aprinzi lumina. Și ai plecat. Iar eu am rămas în întuneric, totul era negru în jur... Simțeam cum îmi ard lacrimile obrajii fierbinți. Suspinam după mâna ta calda.. Buzele tale pe tâmpla mea, dar nu erai. Și nu mai vii. A fost un vis...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Să ne trezim la o cafea

Mă pierdeam printre vise... Un miros de cafea m-a trezit. Deschid ochii și îl văd pe marginea patului cu o cafea și un zambet cuceritor. I-am zămbit și atunci m-a sărutat pe frunte. Diminețile în doi îmi par cele mai fericite. Am căutat prin pat halatul meu din satin cu gândul să mă duc să pregătesc un mic dejun . Refuzand sa mai caut halatul, am luat tricoul lui galben si m-am dus în bucătărie . El ma privea nedumerit. Deja imi inchipuiam ce ciufulita ar trebui sa fiu. Deodata ii apare un zambet in coltul gurii si apoi incepe sa ma tachineze. Savurand din cafeaua lui, zambeam fara sa ii raspund la provocari. Las cafeaua jos si incep sa caut prin dulap doua cuburi de zahar. -Cam amară cafeaua ta. -Asa e, maiestate. Știam ca sunteti destul de dulce si eu unul nu aveam nevoie si de zahar. -Mereu ai vorbele la tine, nu? -Doar cand esti tu in preajma. -Ce facem astazi? -Vrei sa vorbim ? Sa ne plimbam?
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe