Oana Andreea Bălan

Când ți-e lumea mai dragă (sau mai puțin dragă) se trezesc unii să-ți spună ”Mergi înainte! Ține drumul drept! Privește mereu în față! Nu te opri și nu lăsa nimic să te-abată din calea ta!” Păi cum așa? Și dacă succesul e chiar după colț cum se tot zice? Dacă marea iubire pândește în capul străzii și eu îi tot dau înainte? Dacă schimbarea mă așteaptă pe aleea lăturalnică despre care toți cred că n u duce nicăieri? Dacă șansa mea unică e undeva pe prima la stânga iar eu țin cale dreaptă, nu privesc în lateral, nu aud nimic în jur și nu întorc capul pentru că așa am fost sfătuită? Acum...care din vorbele astea două e mai ”sfântă”? 

Fă-mă să râd și o să-mi fie imposibil să te uit. Spune-mi încă o dată poanta cu care m-ai cucerit la prima întâlnire și ai prietenia mea pe viață. Fă-mă să zâmbesc în zilele acelea când nu găsesc ce-i atât de amuzant la Chaplin și poți să iei cât vrei din respectul meu, ți-l dau pe tot ție! Reamintește-mi de faza cu cel care împinge ușa pe care scrie ”Trage!”  și-ți dau la schimb cea mai sinceră  mărturie a tot ceea ce-nseamnă prezența ta pe lângă mine: surâsul. Dar numai acela care se plimbă de la o inimă la alta și care trage după el, de la mine către tine, punți de infinit și fir de poveste cu final fericit, cât să ne fie nouă bine. Fă-mă să schițez arc de desfătare cu colțurile atârnând de pulpa obrazului și te voi ține lângă mine ca pe un arhanghel căruia voi găsi de cuviință să-i aduc elogiul suprem toată viața.

Vezi golul din mijloc? Pata aia de alb infam, de pribegie, de nimic și de ”nerost”. A bătut vântul ieri dimineață și mi te-a spulberat de-acolo din mijloc. Am căutat peste tot, prin toate rafturile și sertarele, am cercetat podeaua, am îngenuncheat pe sub pat, am ridicat scaunele până-n tavan, mi-am furișat ochiul prin toate așternuturile, am închis fereastra de teamă să nu mai plece câte ceva din tine. Până și pe la colțul inimii am scotocit, am întors casa cu fundu-n sus și tot n-am găsit-o. Bucățica aia lipsă...”tu”-ul din ”noi”. S-a dus cu vânt cu tot și-a tras și dorurile mele după ea. Vantul de Decembrie mi te-a suflat... De-astea-mi faci? Eu ce pun acum în locul lui?

"Știi sentimentul acela de dor? De dor teribil care face sângele să se dezlănțuie și creierii să doară, senzația aia usturătoare care instigă rebelul din tine și-ți calcă pe conștiință ca peste o omidă pufoasă de Mai. Ți-a fost vreodată atât de dor încât să ajungi să-ți imaginezi prostește că cel căruia îi simți lipsa în secret chiar se gândește la tine? Ți-a fost atât de dor încât să știi în sine a ta că ai drept la fericirea celuilalt? Te-a încercat vreodată senzația aceea bizară amestecată cu transpirație rece care, de obicei, apare din senin și ai impresia că viața e pe terminate doar pentru că ți-e dor? Ți-e dorul neînțeles ca cel al nebunilor! Te batjocorește. Te asurzește. Dorul poate să înalțe sau să coboare. Te poate îndulci pe interior cu speranța revederii sau, la fel de ușor, apune peste tine o lumină tristă, goală și incredibil de impersonală care, pe deasupra, mai și doare. Te resemnezi până la urmă și ajungi să te plimbi cu dorul pe brațe, la vedere. Îl accepți ca

Obișnuiesc ca la început de an să-mi pun pe hârtie idei, planuri, gânduri cu de-ale lui Azi pentru Mâine, Poimâine și Răspoimâine și, desigur, o listă întreagă de ”de ce-uri” la care nici eu nu mai știu dacă ar trebui să răspund cu ”pentru că” sau mai degrabă cu...”de ce nu?”. Asta fac în fiecare an. Îmi mâzgălesc obiectivele pe podul palmei, mă gândesc la țeluri și misiuni de mai târziu, la culmi le pe care n-am avut încă îndrăzneala să pun piciorul, la redute de cucerit, promisiuni de respectat, angajamente de onorat, responsabilități de asumat, fapte de înfăptuit. Peste rezoluția mea pentru 2014 n-a curs multă cerneală. E scurtă. Și e toată cu și despre mine. Sunt doar câteva așteptări de mai înalt și speranțe de mai bine pentru lumea cu care îmi împart pe din două traiul de zi cu zi. Îmi doresc un soare ceva mai focos și mai obraznic, cu mai mult clocot în obraji și mai mult sclipici pe gene. Mai multă dorință în oameni, mai multă înflăcărare și mai mult neastâmpăr în mințile dej

Iti multumesc pentru tot ce mi-ai oferit. Nu pot sa plang dupa ceva ce stiu ca s-a terminat de mult. Capul sus si privirea inainte. Life goes on. We are teenagers. Nu voi regreta niciodata lucrurile intamplate sau vorbele spuse... pentru ca datorita a tot ce s-a intamplat am ajuns azi aici. Si uite-ma bine si frumoasa. Radiez si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat pana acum. Tu ai aparut in viata mea in momentul cand credeam ca nu mai pot avea parte de iubire. Intr-un moment in care nu mai credeam sa pot iubi iar. Tu m-ai invatat sa simt iar .  As fi vrut o lume doar a noastra. Oricum, am apreciat fiecare moment cand tu ma vedeai mai frumoasa decat ma stiam eu. Am apreciat fiecare clipa cand ma intrebai daca sunt fericita, am apreciat clipele cand stateai cu mine in ploaie , cand ma tineai de mana si ma sarutai sub lacrimile cerului. 

Pot spune ca am crezut cu tarie ca un baiat nu poate suferi.Ca el e de gheata si nu ii pasa asa mult de o despartire, sau de momentele cand fata ii da papucii. Pana am vazut urmatoarea chestie postata de un baiat pe facebook: " E groaznic sa iubesti. Te simti atat de vulnerabil. Lasi sa ti se deschida inima si sufletul. Tu ii oferi o bucatica din tine, chiar daca ea nu ti-o cere. Fraze simple ca <poate ar trebui sa fim doar amici>  sau <nu cred ca mai merge, ar fi bine sa ne despartim>  se transforma in pumnale ascutite care iti strapung inima. Doare... Nu doar in imaginatie, nu doar in mintea ta. E o durere surda de inima, te doare tot corpul, o durere reala care te rupe in bucati. Unii spun ca daca iubesti iti va fi sfaramata inima la un moment dat. Daca vrei sa fii sigur ca vei ramane intact, nu trebuie sa iti oferi dragostea nimanui. Incui-o bine in sicriul de plumb al egoismului tau. Sa iubesti inseamna sa risti durere. Sa incerci inseamna  sa risti sa esuezi. Dra

Dragoste libera,  Cu labirinturi inchise,  Ochi negri cu pupile dilatate, Cu priviri triste si incerte...  Fara sa te caut , te gasesc.  Sufletul mi-e ca un uragan... Intamplator se tese o legatura din nou intre suferinda si cel care cauzeaza suferinta.  Fara sa vrei, cristalul tau magic ajunge din nou in mainile strainului, spun ”strain” pentru ca este persoana care a considerat iubirea a fi ceva strain pentru el, nedorind sa o cunoasca. Jucandu-se cu cristalul tau, iti va spulbera iar visuri inocente,cladite pe abia doi umeri teferi dupa atatea raniri si ascunse intr-o inima cu cicatrici si santuri de urme ale fostelor iubiri. Intamplator legatura se creeaza la loc,ea acceptand sa nu mai fie suferinda, el incercand sa fie altfel. Exact ca odinioara...partea I. Increzuta in vorbe si emotii trecatoare se arunca cu avant in prapastia increderii,dandu-si drumul la aripi, mai ceva ca un cocor(fluture). Prapastia va fi adanca, dar ea va crede in iubirea ce o poarta pe aripi. E atat

Intotdeauna mi s-a parut ca timpul trece mai ceva decat ai clipi, intotdeauna am avut impresia ca voi avea timp sa-mi scutur gandurile de praf, sa le improspatez cu aer curat si sa le asez acolo, cumintele, fiecare la locul lor. Dar cu timpul nu te pui, e precum o lupta interminabila cu morile de vant. Nu putine au fost momentele cand am tras adanc aer in piept si am strigat cat am putut eu de tare ca timpul nu-mi ajunge, ca trece mult prea repede, ca nu am apucat sa simt fiecare moment frumos la adevarata lui intensitate,  ca hop,  realizezi ca mai ai multe de facut, multe de finalizat, ca nu stii care, cum, in ce ordine sa le rezolvi, ca totul se apropie… ca esti in intarziere! Ce-am facut in ultimul an?! Am crescut  (inca nu-mi place sa spun ca am imbatranit si nu cred ca o sa-mi placa vreodata). M-am indragostit, am iubit si iubesc. Am avut indoieli, am fost plina de recunostinta, am avut aspiratii, sperante si dezamagiri, am calatorit prin multe colturi ale lumii de unde m-am

Indraznesc sa o numesc poveste  de dragoste pentru ca ea a cuprins in sinea ei sentimente puternice. O poveste frumoasa de dragoste inceputa cu o privire. O privire calda ce transmitea multe. O privire simpla dar care ascundea multe in spatele ochilor blanzi si nevinovati. S-au privit si s-au indragostit. Ea s-a indragostit prima. De zambetul si de privirea lui. La prima vedere foarte dragut.....cu o aura de mister.Vazuse ca are fruntea inalta si tamplele usor arcuite, iar culoarea parului, castanie, stinsa ,ce il facea sa para mai sever. Apoi a inteles de ce il tot privea: ochii aceia foarte mari, negri, nelamuriti si cu pupile dilate , gura lui vasta, strivitoare. Parca obrazul intreg ii era brazdat de izvorul privirilor si carminul gurii. Cum sa nu te indragostesti?  Au fost dati cand ridica privirea si observa ca se uita la ea. Ii vazuse altfel ochii de atunci. Si ii avea in minte in fiecare ceas; poate pentru ca nu stia cum sa-i priveasca. Caci asta i se parea lucrul cel mai

Istovită de dureri,l-a luat în brațe. Și l-a strâns puternic. El era lumea ei în momentul ala. Nu i-ar fi dat drumul pentru nimic. Si-a sprijinit capul pe umerii lui si lacrimile au inceput sa navaleasca pe obrajii ei înfierbantați. In momentul ala ea a realizat ca lumea avea culoare datorita lui si nici timpul ,nici distanta nu au reusit sa stearga tot ce simtea pentru el. Bataile inimii erau accelerate. I-ar fi spus ca il iubeste...dar cum spui asta destinului? Cand el nu-i vrea impreuna?  De ar sti el cata dragoste incape intr-o inima franta... Dar el...se facuse cub de gheata si ramase asa....Aproape ii rase in fata. Inainte de a renunta, se apropiase de fata lui. Si l-a sarutat. Asa cum doar ea stia sa o faca...L-a sarutat cu pasiune,dragoste trecand prin ea toate starile, de tristete,  regret, neliniste,tandrete,simpatie, daruire, intelegere, frica, nervi,  emotie si  iubire... Tot ce a simtit ea e greu de descris... A fost un sarut lung, in care s-a simtit fericita. Feric

Nu mă consider un om perfect.Nu mă consider un om puternic. Nu mă consider un om trist. Mă consider pur și simplu om. Și în fiecare zi mai adăugam un cuvânt despre mine: bun,simplu,complicat,romantic,sincer,mincinos,agitat,liniștit și așa mai departe. Zilele-mi vorbesc despre mine,despre ce vreau,ce iubesc,ce-mi doresc,cât îmi este de dor,ce-mi place,ce nu suport,cât mai am de învațat. Fiecare nor îmi  amintește sentimente, fiecare rază de soare îmi încălzește sufletul Mulți s pun lucruri despre mine, puțini știu cine sunt cu adevărat. Eu habar n-am.Ei știu?N-au cum. În fiecare zi pierd minute grele în fața unei oglinzi și rostesc următoarele cuvinte: Tu ce vrei?Îți place cine ești astăzi? Sunt zile în care m-aș desprinde de corp și aș pleca altundeva. Sunt zile în care mă îndrăgesc așa cum sunt, cu bune și rele(cam prea multe). Ies pe ușă și imi dau seama că sunt iubită! Îmi dau seama că, deși am sufletul peticit cu multe defecte, sunt o ființă iubită. În jurul meu există oameni f

Se spune că poți recunoaște o mare iubire atunci când îți dai seama că singura ființă care te-ar putea consola este tocmai aceea care ți-a făcut rău. Esti singur in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi bine trebuie sa tragi aer in piept si sa te scufunzi pana se sfarseste. Mai degraba iubeste-o pana cand iubirea ti se face apa si se scurge prin toti porii. Iubeste-o in absenta. Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid . De sute, de mii de ori. Neclintit zidul iti va rupe oasele , pielea ti-o va zdreli , iti vei sfasia hainele pana cand te vei fi prelins in praful din poalele lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi. Soarele diminetii nu-ti va da timp si vei uita. Cu fiecare zi care va trece, vei fi uitat putin cate putin... Vindeca-te singur. E tot ce poti face!  Tudor Chirilă

Astazi, oficial, a murit vara mea... vara  ta... vara noastra, a tuturor. S-a incheiat o perioada plina de incercari din viata mea, a mai trecut un alt anotimp peste mine, a 17-a vara, dar nu pot fi prea trista. Nu a fost o perioada prea fericita, nu am avut parte de realizari notabile, iar faptul ca am parte de un nou inceput, ma ajuta atat fizic, cat si psihic. Mi-am propus sa ma bucur de toamna aceasta, de aceasta noua sansa, sa ma iubesc si sa ma apreciez mai mult, sa recuperez si lunile pierdute in lamentari si dezamagiri, tristeti si lacrimi.  In curand totul se va transforma... in mod natural se schimba si culorile de afara, se schimba moda pe catwalk, parfumul naturii isi schimba si el notele, dar inca ne mai putem bucura de soarele timid si de vantul caldut, dar din ce in ce mai morocanos. Toamna are cele mai romantice si mai frumoase luni... pline de schimbari si realitati neintelese, pline de despartiri si melancolie. Inceputul de septembrie ma marcheaza intotdeauna. S

Ea, adolescenta a iubit adolescentul. Stiti, prima iubire? Da, prima iubire care ramane in suflet si-n gand si-n amintire pana la sfarsitul vietii. Asta-i partea frumoasa si placuta a primei iubiri...amintirea! Dar ce facem cand suntem calcati pe inima cu pasii aceia ai despartirii ?!  Ati trait greutatea asta vreodata? Ati simtit ca nu mai puteti respira din cauza afurisitelor de lacrimi ? Te-ai simtit mort, desi traiai? Te-ai gandit la el in fiecare clipa si simteai ca esti total paralela cu lumea ? Multa lume...putini oameni. Te intrebau multi ce ai... Multi din curiozitate, multi din rautate, dar ce conta? Tu nici macar nu erai in stare sa diferentiezi lumea de oameni. Familia ti se parea absurda cand te rugau sa mananci. Iti faceau chiar si felul tau preferat si-l refuzai. Tremurai si la 38 de grade, vara, la soare. Purtai in suflet drama ta. Drama adolescentului care a iubit grav. Da, da, iubire grava. Daca te-ar fi vazut un doctor ar fi spus ca esti un caz special, fara leac.

Nu te indragosti de mine doar pentru a-ti ocupa timpul..sa te indragostesti implica multa munca si nu as vrea ca apoi sa o vezi doar ca pe o pierdere de timp. Gandeste-te daca esti gata sa ma iubesti si sa imi oferi tot ce merit. Sunt femeie deci probabil voi fi capricioasa si mofturoasa pana peste cap...imi voi face o multime de griji si te voi trata ca pe un copil. Te voi suna sa te intreb daca esti bine, daca ti-e frig si te voi intreba la ce ora ajungi acasa...nu..nu e pentru a te verifica...ci pentru ca imi e dor de tine! Iti voi spune ca mi-e frica doar pentru a ma ghemui la pieptul tau si sa stii ca nu tremur de frig..doar de emotii si placere! Voi fi o pacoste, recunosc, dar voi avea grija de tine..voi fi geloasa din cel mai marunt motiv si voi vrea sa ramai doar al meu. Nu te indragosti de mine..daca tu crezi ca dragostea inseamna sa nu ma cauti, sa nu iti faci timp de mine. Nu te indragosti daca nu iti place sa visezi, sa canti si sa zambesti din cele mai prost

Te-am iubit..nu o data ci de n ori..sub toate formele tale! Te-am iubit in povestile mele si in amintiri.... Te-am iubit pana cand ai decis sa pleci...dar si atunci te-am iubit si am asteptat cuminte sa te intorci. Te-am cautat in tot ceea ce ma inconjoara... Am asteptat sa rasari dimineata si sa apui in visele mele.  Te zaream in strigatul altora si mi te strecuram in suflet cu fiecare ocazie... Nervos sau calm, cuminte sau ager...ai fost acolo pentru a-mi arata ca iubirea pentru cineva inseamna totul...si ca pot sa ma pierd si atunci cand am impresia ca sunt stapana pe mine.. Te-am iubit si te iubesc...fie ca meriti ,fie ca nu ....

Ştiu că eşti acolo, că ai vrea să mă laşi Să pătrund în umbra sufletului tău, Dar… eu nu pot să ajung la tine. Nu pot, pentru că nu mi-ai deschis. Mai ştiu că atunci când eşti singur, mă cauţi dar… nu poţi să mă găseşti. Nu poţi pentru că cineva acolo te împiedică să te laşi purtat de adierea vantului pentru a ajunge la mine. Ştiu că atunci când vibraţiile nopţii te învăluie, mă aştepţi dar… te bucuri când nu mai vin. Mai ştiu că dacă mă găseşti, vrei să rămân dar…aştepţi să plec. Ştiu că visezi atunci când ultima sclipire a pleoapei mă caută printre iluzii....... Ştiu că atunci când îmi auzi vibraţiile, încerci dar… nu poţi să te laşi atins. Ştiu că ai vrea dar te rogi să nu fiu eu Aceea care te face să tresari. Ştiu că eşti puternic dar… cu o ultimă atingere te-am învins. Ştiu că ai vrea să fii aici dar… nu poţi abandona. Mai ştiu că mă vrei dar nu mă poţi privi. Ştiu că te vreau dar… nu te pot opri.

Spune-mi, tu ce vezi?  Un chip, un zambet sau un suflet? Priveste-mi sufletul , acolo vei gasi radacinile existentei mele,de acolo ma nasc. Nu am eleganta  si nici culorile fluturilor...dar am sete de lumina si caldura...Sunt in cautarea emotiilor ce stralucesc in intunericul  lumii ce ma inconjoara. Nu am frumusete, nu am nici un farmec sau magie, dar am iubire, lumina,pasiune pe care  vreau sa o daruiesc! Nu uita ca in timp ,pielea face riduri, parul devine alb, zilele se transforma in ani. Dar ceea ce este important nu se schimba!  Puterea ta de convingere nu are varsta, SUFLETUL este cel ce iti da puterea ! In spatele oricarei linii de sosire , este si o linie de plecare . In spatele oricarui succes , este si o dezamagire. Cat timp esti in viata , simte ca traiesti ! Daca iti lipseste ceea ce faceai o data, mai fa inca o data ! Insista chiar daca toti se asteapta sa te lasi abandonat. Fa in asa fel incat, in loc sa te compatimeasca cineva , mai bine sa te respecte